O nebuloasă (denumire provenită din latină, unde înseamnă ceaţă) este un uriaș nor de gaz interstelar (98% hidrogen, 2% alte elemente în stare gazoasă (O, C, S) şi silicați în formă de praf interstelar – nisip interstelar) şi praf cosmic situat în spaţiul care se întinde între stele. Părţi mai dense din nebuloase se pot contracta atât de tare încât pot da naştere la stele. Toate stelele din Univers s-au născut în nebuloase.
Cea mai cunoscută nebuloasă este aceea din constelația Orion, un nor imens de gaz şi praf aflat pe cer în direcţia constelației cu acelaşi nume. Cu ochiul liber, Nebuloasa Orion se vede ca o pată mică (mai mică decât apare Luna pe cer) strălucind slab sub stelele care formează ‘centura’ lui Orion. Astronomii au găsit sute de stele pe cale de formare în inima Nebuloasei Orion.
Nebuloasele pot fi clasificate, în funcţie de modul în care sunt iluminate, în 4 categorii, astfel:
Nebuloase difuze – acestea sunt de două tipuri: nebuloase de emisie ce conțin gaz ionizat ce face ca nebuloasa să emită lumină; nebuloase de reflexie ce sunt iluminate de alte stele; exemplu este nebuloasa ce înconjoară roiul Pleiade.
Nebuloase planetare – sunt regiuni de gaz ce înconjoară o stea moartă. În anumite condiţii, când o stea şi-a folosit tot combustibilul, aceasta îşi împrăştie o mare parte din masă, sub forma unui inel de gaze care o înconjoară, acesta devenind vizibil datorită excitației provenite de la steaua centrală. Ele se răspândesc în spaţiu în câteva zeci de mii de ani. Aceste nebuloase sunt numite “planetare”, deoarece atunci când sunt privite printr-un telescop modest au un aspect circular, asemănător cu o planetă.
Nebuloase obscure – sunt nebuloase ce nu sunt iluminate şi pot fi detectate doar în momentul în care se suprapun peste o nebuloasă difuză. Privind prin telescop sau prin binoclu anumite zone ale cerului, se observă că în anumite zone bogate în stele apar mici arii întunecate în care nu străluceşte nici o stea. Acestea sunt nebuloase obscure, care acoperă stelele aflate în spatele lor şi le absorb lumina. – sunt produse de explozia unor stele masive. Materia lor se împrăştie cu mare viteză, fiind precedată de o undă de șoc ce comprimă şi încălzește spaţiul interstelar. Un bun exemplu îl reprezintă nebuloasa Crab, din constelația Taurul.
În sistemul nostru solar există trei sateliți care au la rândul lor sateliţi: Io, Titan și Triton.
Cea mai apropiată stea de noi este Soarele. A doua este Proxima Centauri.
Pe Mercur, temperatura variază de la zi la noapte cu peste 500 de grade Celsius.
Luna este de un milion de ori mai uscată decât deșertul Sahara.
Galileo Galilei a fost primul om care s-a uitat la cer printr-un telescop.
Spre centrul galaxiei nu există noapte. Cerul este atât de înțesat încât este în permanență lumină.
Lista nebuloaselor necunoscute
Nebuloase necunoscute, ciudate dar interesante din UNIVERS!
